Adia, dacă ar fi după mine, aş prefera ca oamenii să se simtă bine, să bea şi să mănînce în cinstea mea, cînd o veni vremea.

Zamolxis, sau măcar cantor. Ăsta din poveste cică era culturist acu` ceva ani şi umbla prin discoteci în maieu cu mîinile ridicate de ziceai că era opărit la sub braţ. Se mai lega de cîte o domniţă pe care o înghesuia prin colţuri întunecoase. Da` aşa e cînd oraşul e mic. Te vorbeşte lumea rea! Îi invidioasă.

mananc si plang. MANANC!

de ce plm nu m-am facut popa?!?
.-= zamolxis´s last blog ....te-n onoare I – eu si Bece =-.

In plus cred ca comportamentul lor este strans legat si de cutuma inmormantarii la romani: ingropaciunea la noi nu este pioasa si austera, intotdeauna este cu masa mare, trebuie “sarbatorita” cu vin si bucate alese (in unele locuri chiar si cu muzica si dans). Pot spune ca este uneori privit ca un moment de sarbatoare, prin urmare se bea, se mananca mult si se rade – un mod diferit de a cinsti raposatul fata de cultura vestica (poate mai putin Italia de Sud)
.-= Zizzou´s last blog ..Bancuri cu Basescu =-.