alphablog.ro

N-am timp. Trist, dar cam aşa este. Mă trezesc dimineaţa chiaun de somn şi puţin buimac după paharele de vinars gustate cu o seară înainte. Doamna mea mă zgîlţîie preţ de vreo zece minute pentru readucerea la realitate. Mă trezesc într-un final. Îmi execut nevoile fiziologice şi mă găsesc în criză de timp. Nu mai apuc să mănînc, că mă şi văd îmbrăcat şi pe jumătate încălţat. Peste 5 minute am ieşit pe uşă, cu gîndul la decolteul Danielei Crudu. Nici nu îmi aşez dosul în maşină că şi urlă telefonul. Băăăăăăăi, nu poate întîrzia omul cîteva minute?! Mă uit la ceasul de pe bordul maşinii care indică strategic ora cu un ceas mai mult, mi-a fost lene să-l mai setez în noiembrie cînd s-a schimbat ora,  şi remarc că nu sînt în întîrziere. Surprinzător. Răspund, vorbesc, mulţumesc (aşa m-a învăţat mama), închid. Sună din nou, în timp ce conduc. Răspund, vorbesc, mulţumesc, închid. Ajung la birou, dau să cobor din maşină şi sună iar telefonul… Şi tot aşa pînă la prînz. De la ora 13, preţ de un ceas, telefonul amuţeşte. Şocat, verific starea mobilului la fiecare zece minute. Nu-i defect, frate! O fi lumea la masă, îmi zic. Îşi revine pe la două şi ceva. Şi o continuă aşa pînă spre seară. La fel şi miss Outlook. Mailuri pe bandă rulantă. Noroc cu cele cinci pauze de cafea, luate pînă la această oră. N-am scuze de fumător, aşa că o dau pe cofeină. Spre ora 5 trag o fugă pînă la benzinăria din colţ să alimentez. Cît timp apăs pe clapeta furtunului ce pompează benzina premium 95, mintea îmi fuge la situaţiile pe care le mai am de rezolvat pînă la sfîrşitul săptămînii. Auuuuuu, aşa multe sînt!!!???

În timp ce revin la birou, soarele de amiază se joacă pe parbrizul meu, urmîndu-şi drumul după muntele Tîmpa. Simt o mică relaxare pe interior, alungată imediat de către telefonul mobil. Iritant. Probabil de aceea tot schimb sunetul de apel în fiecare lună! După ora şase, mister Nokia începe să obosească. La fel şi dom’şoara Outlook. Pe la ora 7 se lasă liniştea totală. Iau drumul spre casă, împreună cu una sticlă de vin roşu franţuzesc foarte cheap, ales la repezeală din rafturile hypermarketului X. Se dovedeşte a fi peste aşteptări, vinul. E al doilea vin franţuzesc ce mă surprinde plăcut, într-un timp foarte scurt. Atît de plăcut încît îl las să circule nestingherit prin tot trupul.

Timp pentru relaxare……………………………..