Am dorit să abordez subiectul următor în urmă cu ceva vreme. Doar că m-am luat cu altele şi l-am aruncat în fundul sacului cu priorităţi. Cum se apropie alegerile prezidenţiale, intelectualii autohtoni ies din găurile în care i-a trimis nea Băselu’ de aproximativ un an. Poate că aş fi ignorat subiectul pentru încă o vreme, dacă n-ar fi fost scos la vedere în cadrul emisiunii “Sinteza zilei” din această seară.

Am surprins un început de justificare a Renatei Weber. Parafrazez: Am fost şi noi cuprinşi de entuziasmul acela din 2004, acceptînd colaborarea cu Traian Băsescu. Ne-am înşelat. Nu ştiu alţii ce părere au despre intelectuali, dar eu iau de bun unul independent din punct de vedere politic. Care să nu fi fost ţuţăr la un moment dat pentru Băsescu, Năstase, Geoană, Antonescu, Iliescu sau alt politician român.

Pentru mine, intelectualii trebuie să fie în afara sistemului. Să nu susţină nici un politician pentru nici o luptă electorală. În independenţa lor se află puterea. E penibil să vii acum, după 5 ani, să spui “îmi pare rău că l-am susţinut pe Băsescu,  dar votaţi-l totuşi pe Antonescu în noiembrie“. În acest mod rupi şi ultimele cîrpe jilave de pe corpul Societăţii Civile, şi aşa scuipată în obraz şi terfelită ca ultima tîrfă de pe centura obosită a Ploieştiului de către cei care ar fi trebuit să o reprezinte cu onoare.

Şi întreb: Mai trebuie să aşteptăm “lumina” din partea acestor intelectuali compromişi politic?