Am găsit o limbă de pămînt. Doar a mea. Înconjurată de ape, izolată de restul lumii, aceasta mi-a oferit cîteva minute de relaxare. Fără alte rumori, în afară de şoaptele rîului şi ale păsărilor din aninii de pe malul apei. Zgomotul apei îmi lasă toate problemele undeva, departe. Uit totul. Mişcarea apei îmi răpeşte toate gîndurile negre, pe care le-am cărat după mine. Mă transformă în copilul care eram odată. Sfios, crud, plin de speranţe, privind mişcarea norilor albi pe cadrul de un albastru fără cusur, imaginînd forme de animale.
Există şi astfel de momente, în care chiar reuşeşti să te rupi de tot ceea ce îţi îngreunează viaţa. Undeva, în apropiere, auzi cîteva rîsete de copii. Vîntul e timid şi abia te deranjează din visare. Filele agendei cu copertă roşie sînt deranjate din cînd în cînd din amorţeală. Sînt bucuroase de oaspeţi. Eu nu am nici o tragere de inimă să le umplu cu propoziţii şi fraze, chiar dacă ele îmi foşnesc în ureche. Le las să se joace împreună cu vînticelul de iunie.
Mă las transportat către copilărie. Către aninii maturi ai gîrlei de lîngă casa bunicilor. Către balta creată de buldozer, pe firul apei jucăuşe. Ţin minte că pe şoferul maşinăriei l-am tocmit cu vreo cîteva kile de ţuică, pentru a ne face ochiul de apă visat. Ghinionul a venit după vreo două săptămîni, împreună cu o furtună teribilă. Digul realizat a fost spulberat de apele mînioase de tunetele şi fulgerele de iulie. Am trăit doar cîteva zile de fericire în balta artificială. Am sărit doar de cîteva ori, de la înălţime, în apa adîncă. Am înotat doar cîteva zile pînă seara tîrziu, în bazinul creat de cupa buldozerului. Ne-am mai fi dorit cîteva săptămîni în plus, chiar luni, pînă la venirea toamnei. Nu l-am mai găsit pe tînărul şofer, pentru a ne reface oaza fericirii…
Toate amintirile astea se leagă de murmurul apei de pe Valea Timişului şi de insula ce mi-a readus imaginile din copilările. Sînt un Crusoe modern, un naufragiat temporar. Uit de crize, probleme, frustrări sau rate bancare. Sînt liber! Din depărtare se aude un şuierat de locomotivă. E foarte departe. Nu-l iau în seamă. Apa îmi spune poveşti. Şi le ascult, fără să mă grăbesc spre realitatea amară a anului 2009. Visez.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Hehehe…uite pe cineva care se bucura de lucruri simple. Fericirea-i un lucru marunt:) M-ai facut sa ma vad in locul ala:D
Si eu am gasit o limba de pamant. Doar mea. Crisul curge domol prin fata casei si eu ascult povestile lui. Visul si amintirile tale, pentru mine s-au transformat in realitate. Ceea ce ma face sa apreciez zi de zi generozitatea naturii.
@Andra – Înainte de Braşov pe dreapta, printre copaci. Dar sînt atît de multe locuri ca acesta, dar neapreciate. Pentru că noi ne dorim întotdeauna mai mult, şi mai mult, şi mai mult, încît uităm să ne mai bucurăm de lucrurile simple.
@Georgia – Am văzut şi eu ce ai tu pe acolo. Foarte frumos!
Si eu am gasit o bucate de pamant virgina anul asta. Si nu e de pamant ci e de nisip. Si are 30 km. Daca o iei de la Mamaia spre nord dai de plaja Corbu si Vadu. Sunt pustii cu adevarat.
@Miha – Am auzit şi eu despre plaja asta. Cică nu mai e aşa virgină ca în urmă cu un an. Mai vorbim la anul, cînd o să ajung şi eu pe acolo!