Înjurnalişti şi fripturintelectuali cotidieni

Că o campanie electorală se poartă murdar, o ştiam de mult timp. O fac americanii, o fac europenii, o facem şi noi. Nici n-are rost să mai dau link-uri către diverse site-uri apărute în ultima săptămînă. Cei care au o mică proprietate blogărească şi nu trăiesc pe lună, acolo unde aş vrea eu să fiu, ştiu despre ce vorbesc.

Cotidianul publică astăzi un pamflet. Şi constat că nici pamfletul ăsta nu mai e ce-a fost. Probabil scrînteala asta i se trage de la gripa roşie de care a suferit vreo 45 de ani. Tonul este unul roşu. Săgeţile către originile celor înfieraţi sînt desenate în cel mai pur stil comunist. Doar că acum direcţia lor este inversă (ex. “Teodor Baconski, fiul lui Anatol E. Baconski, basarabean cu responsabilităţi în propaganda proletcultistă”). Dacă în perioada stalinistă erau gîtuiţi cei cu origini nesănătoase, în fiţuica scînteietoare denumită Cotidianul sînt fugăriţi printre şinele părăsite dintre Sibiu şi Făgăraş cei cu trecut comunist. De parcă mister Cornel ar fi trăit undeva într-o lume imaculată pînă în 1990.

Şi mă doare la opincă de toate aceste mize electorale. Din toate aceste aceste răfuieli eu pot trage o singură concluzie din postura de simplu cititor, privitor, cetăţean sau ce drac mai pot fi în zilele astea. Jurnaliştii şi intelectualii sînt amanetaţi de către cine dă mai mult. Nu mai au pic de credibilitate. Primii sînt plătiţi să înjure şi să înfiereze orice are legătură cu Băsescu. Ultimii sînt doar nişte oportunişti (sau fripturişti) care au cîte un os în gură şi acum îşi rup palmele de la atîtea aplauze.

Dar îmi e teamă de altceva. De memoria noastră colectivă foarte scurtă. În curînd vom uita toate aceste mizerii şi le vom oferi din nou credibilitate acestor înjurnalişti şi fripturintelectuali. Iar peste patru, cinci sau zece ani îi vom găsi tot acolo. Unii înjurînd, iar alţii aplaudînd. Ambele tabere au ceva în comun: grosimea conturilor alimentate de către păpuşarii politici. Oricare ar fi ei.