Salut! Eu sînt Mihăită. Aşa sînt alintat de către prietenii mei. Şi am mulţi prieteni. Tocmai am împlinit 19 ani şi mă pregătesc de intrarea pe scena principală a vieţii. Vine facultatea. Cît de mult am aşteptat momentul ăsta! Olimpic naţional la informatică, fotbalist de calibru al echipei liceului şi un magnet pentru fete. Îmi place şi să citesc. Pe lîngă cărţile tehnice, mă delectez în fiecare săptămînă cu cîte o carte de proză. Hemingway, Sartre, Camus, Vonnegut, Pamuk, Eliade sînt cîţiva scriitori pe care i-am citit în ultima vreme. Aş vrea să scriu şi o carte la un moment dat. Acum sînt în perioada de acumulare. Vreau să citesc cît mai mult. N-am fost un copil problemă pentru părinţi. Îi respect pentru ceea ce sînt şi munca depusă pentru a ajunge la nivelul de acum. Ştiu că pentru mine au muncit atît de mult, chiar dacă nu mi-au spus asta niciodată. Nici ca un reproş, nici măcar ca laudă. Acum la aniversarea de 19 ani mi-au făcut primul cadou cu adevărat important. O maşină! Un Golf VI, 2.0, 110 CP. Sînt foarte mîndru de ea. Mi-au spus că reprezintă o răsplată pentru tot ceea ce am realizat pînă acum. Poate veţi spune că alţi tineri la vîrsta mea nu primesc asemenea cadouri. Ştiu. Dar mai sînt şi alţi tineri care primesc mai mult decît ar merita. Cum este Liviu, care a primit la 18 ani un BMW Seria 5.
Vorbesc la prezent, cu toate că nu ar trebui. Pentru că eu nu mai sînt în prezent. Nu mai pot atinge prezentul şi nici viitorul. Am rămas în trecut. Săptămîna trecută eu am murit într-un accident de maşină. Un BMW Seria 5, ce venea pe contrasens, mi-a pus capăt speranţelor. Andreea, prietena mea, Bogdan şi Mara, ce se aflau în Golf, au făcut pasul împreună cu mine în lutrea lui Caron. Mara tocmai aflase că este însărcinată, iar Bogdan, prietenul ei, îmi mărturisise cu cîteva zile înainte că ar vrea s-o ceară în căsătorie. Nu a mai apucat. Şi eu îmi făcusem planuri împreună cu iubita mea, Andreea. Urma să ne mutăm împreună, la Bucureşti. Tocmai găsisem un apartament drăguţ de închiriat, săptămîna asta urma să batem palma cu proprietarul.
Mă simt vinovat pentru ceea ce s-a întîmplat. Chiar dacă analizînd tot ceea ce s-a întîmplat, s-ar putea spune că responsabilul accidentului a fost şoferul BMW-ului, eu mă simt vinovat pentru moartea prietenilor mei. De ce? Pentru că eu conduceam. Puteam să fiu mai atent. Poate aş fi putut evita BMW-ul. Poate… Ulterior am aflat că băiatul ce conducea cealaltă maşină, Liviu, îşi luase carnetul de cîteva zile. Zicea că e cool. Probabil voia să fie şi mai cool, de gonea cu 180 la oră pe DN1.
Acum nu mai poate fi cool. E doar rece, mort, sfîrşit. La fel şi noi, chiar dacă nu ne-am dorit niciodată să fim.
Tu eşti pregătit să fii cool în faţa volanului?
sursa: autostrada80.com
Articol inspirat de articolul Brighitiei – Ca să FII COOL, TREBUIE să FII VIU!, trasformat în leapşă de Santiaggo. O invit pe Luana s-o continue.
______________________________
Articol adăugat pe Blogoree Bligg!
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
imi pare foarte rau…din cauza unor baieti ce se cred cool mor oameni; ar trebui pusa pe masinile la aia ce abia si-au luat carnetul limitare de viteza,ca sa nu poata sa deie blana si sa faca astfel de tragedii, asigurare f,f,f, scumpa daca nu-ti pui limitare de x km la o masina de peste x cm cub, cai putere etc, asta ar putea opri din suferinta oamenilor,ala ce s-o bagat trebuie sa faca viata in gratii, ori “alta forma de pedeapsa”…
mie mi-o facut pielea gainii confesiunea asta…
mai ales ca desi este (presupun) fictiva, se aplica probabil in proportie de 80% pe oricare poveste a unui accident petrecut pe soselele din Romania care implica tineri…
Multumesc pentru mana intinsa.
@brighitie – este fictivă, într-adevăr. Dar… ştii tu. Inconştienţa la volan e fff mare la vîrsta asta. Am un nepot, din partea soţiei, care a făcut praf maşina părinţilor la 18 ani. El a scăpat, din fericire, nevătămat. Mă bucur că n-am scris despre el în modul ăsta. A avut noroc.
Mi-a placut articolul. Initial am crezut ca personajul principal va fi vinovatul – mesajul ar fi ramas valid, pentru ca, in ciuda calitatilor enumerate, ar fi fost realist sa-si piarda mintile la volan din dorinta de a fi cool.
@Catalin – Şi cei care nu vor să pară cool mor în situaţii d-astea, fiind victime ale cool-iştilor. Mersi de apreciere.
Ce este totusi trist e ca marea parte a celor care ar trebui sa citeasca mesajele astea sunt preocupati de altele si chiar daca le-ar citi, interpretarea va fi gresita.
Laudabila initiativa!
PS. ca sa vezi cum se potrivesc lucrurile.
Tu ai zis ca vrei sa scrii un short story pe saptamana, iar leapsa aia ti-a dat si subiectul.
Ca o coincidenta, am primit si eu leapsa de la Santiaggo, iar finalul la povestirea mea e tot legat de un accident de masina.
@Catalin C. – Noi încercăm. Doar la asta e bună blogosfera! Te invit să scrii şi tu despre subiect. Ce zici?
@Catalin(reinvented) – Hahahaha! Foarte tare! Cînd publici finalul?
Cred ca am ramas un pic marcat de povestea ta a-dog
*santi isi scoate palaria si face o plecaciune*
Iti multumesc si eu pentru articol
@Santi – Eu vă mulţumesc pentru iniţiativă. Brighitiei pentru geneză şi ţie pentru popularizare.
In seara asta.. dar probabil o sa stau sa-l pigulesc.
Sper doar sa nu ma las influentat de coincidenta asta si sa iasa o struto-camila.
Peste tot sunt teribilisti care cum au pus mana pe volan se cred stapanii soselelor. Nu ai ce sa le faci.
Superb articolul. Scurt, fictiv, dar care are acel “ceva” care te face sa vrei sa-l recitesti. Cel putin eu am facut-o.
Ăsta e unu dintre articolele care rămân vii în timp şi spaţiu indiferent de vârstă.
Te-ai gândit să scoţi o carte?
@Sadak – Mulţumesc!
@Andrei B – Să sperăm că va rămîne. Mă gîndesc şi la o carte, în viitor. Mulţumesc de apreciere.
Alphadog, multumesc pentru leapsa! Povestirea ta mi-a facut pielea gainii, e o provocare pentru mine. Voi publica articolul azi sau maine, imi amintesc tot felul de situatii care se potrivesc contextului, asa cum cred ca fiecare dintre noi cunoaste, direct sau prin intermediari, povesti de oameni care au pierit. De ce insista sa fie atat de aproape de moarte? Living on the edge, you’re bound to fall off it even from one sneeze…
natura umană: selecţie naturală. Cei puternici rămân, ceilalţi ba.Simple as that.
M-a trecut un fior cand am citit.. Si eu imi repet de fiecare data cand simt ca ma ia valul la volan, faptul ca e mai important sa fiu in viata si intreaga decat o senzatie de moment.Mai ales ca nu cred ca as mai putea trai vreodata impacata daca as fi eu vinovata de ranirea/moartea altcuiva
Pingback: Trilema - Un blog de Mircea Popescu. Postul Saptamanii, 4 - 11 Mai
Ce zicea Catalin in primul comentariu e exact “continuarea” de care ziceam eu. Cred ca povestea asta s-ar potrivi foarte bine, sa fie prezentat un personaj cu care sa se identifice fiecare dintre noi (bine, nu toti primesc asemenea rasplata :p) si care isi distruge echilibrul psihic, viitorul profesional si orice inseamna dezvoltare personala. Caci se afla la inceput de drum.
Nu ca ar fi ok sa drink and drive daca ai 50 de ani. Esti la fel de periculos sau tembel sa o faci.
@Copila blondă – Da, ştiu că ar fi fost mai convenabilă o “continuare” în care personajul principal să fie Omul Negru. Dar am decis să prezint problema şi din punctul de vedere al victimei colaterale. Pentru că nu este doar un simplu jalon, aşa cum este prezentat la ştirile TV, într-un limbaj de lemn. În spatele fiarelor contorsionate sau bucăţilor de carne există poveşti, aspiraţii, speranţe.
Pingback: Sinuciderea egoista | the world in my eyes
Pingback: “Ca sa fii cool, trebuie sa fii viu” | the world in my eyes
Pingback: Noi suntem cool | Santiaggo
Pingback: Ca să FII COOL, TREBUIE să FII VIU! (exclusiv pentru tineri) « partea luminoasă
Pingback: Două care merită - pe blogul lui Cabral | raluxa's blog
Pingback: “Ca sa fii cool trebuie sa fii viu” « Franta ori piramidonul rosu?!?
Pingback: Ca sa fii cool, trebuie sa fii viu! « Boogye’s Blog
Pingback: Câteva minute cu B… » Blog Archive » Ca sa fii cool trebuie sa fii viu
Pingback: Rezultate campanie | Victor's Blog
Pingback: „Viu la volan” caută minţi dibace « partea luminoasă
Pingback: Ca să fii cool trebuie să fii viu
Pingback: Postul Saptamanii. pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.