Salut! Eu sînt Mihăită. Aşa sînt alintat de către prietenii mei. Şi am mulţi prieteni. Tocmai am împlinit 19 ani şi mă pregătesc de intrarea pe scena principală a vieţii. Vine facultatea. Cît de mult am aşteptat momentul ăsta! Olimpic naţional la informatică, fotbalist de calibru al echipei liceului şi un magnet pentru fete. Îmi place şi să citesc. Pe lîngă cărţile tehnice, mă delectez în fiecare săptămînă cu cîte o carte de proză. Hemingway, Sartre, Camus, Vonnegut, Pamuk, Eliade sînt cîţiva scriitori pe care i-am citit în ultima vreme. Aş vrea să scriu şi o carte la un moment dat. Acum sînt în perioada de acumulare. Vreau să citesc cît mai mult. N-am fost un copil problemă pentru părinţi. Îi respect pentru ceea ce sînt şi munca depusă pentru a ajunge la nivelul de acum. Ştiu că pentru mine au muncit atît de mult, chiar dacă nu mi-au spus asta niciodată. Nici ca un reproş, nici măcar ca laudă. Acum la aniversarea de 19 ani mi-au făcut primul cadou cu adevărat important. O maşină! Un Golf VI, 2.0, 110 CP. Sînt foarte mîndru de ea. Mi-au spus că reprezintă o răsplată pentru tot ceea ce am realizat pînă acum.  Poate veţi spune că alţi tineri la vîrsta mea nu primesc asemenea cadouri. Ştiu. Dar mai sînt şi alţi tineri care primesc mai mult decît ar merita. Cum este Liviu, care a primit la 18 ani un BMW Seria 5.

Vorbesc la prezent, cu toate că nu ar trebui. Pentru că eu nu mai sînt în prezent. Nu mai pot atinge prezentul şi nici viitorul. Am rămas în trecut. Săptămîna trecută eu am murit într-un accident de maşină. Un BMW Seria 5, ce venea pe contrasens, mi-a pus capăt speranţelor. Andreea, prietena mea, Bogdan şi Mara, ce se aflau în Golf, au făcut pasul împreună cu mine în lutrea lui Caron. Mara tocmai aflase că este însărcinată, iar Bogdan, prietenul ei, îmi mărturisise cu cîteva zile înainte că ar vrea s-o ceară în căsătorie. Nu a mai apucat. Şi eu îmi făcusem planuri împreună cu iubita mea, Andreea. Urma să ne mutăm împreună, la Bucureşti. Tocmai găsisem un apartament drăguţ de închiriat, săptămîna asta urma să batem palma cu proprietarul.

Mă simt vinovat pentru ceea ce s-a întîmplat. Chiar dacă analizînd tot ceea ce s-a întîmplat, s-ar putea spune că responsabilul accidentului a fost şoferul BMW-ului, eu mă simt vinovat pentru moartea prietenilor mei. De ce? Pentru că eu conduceam. Puteam să fiu mai atent. Poate aş fi putut evita BMW-ul. Poate… Ulterior am aflat că băiatul ce conducea cealaltă maşină, Liviu, îşi luase carnetul de cîteva zile. Zicea că e cool. Probabil voia să fie şi mai cool, de gonea cu 180 la oră pe DN1.

Acum nu mai poate fi cool. E doar rece, mort, sfîrşit. La fel şi noi, chiar dacă nu ne-am dorit niciodată să fim.

Tu eşti pregătit să fii cool în faţa volanului?

sursa: autostrada80.com

Articol inspirat de articolul Brighitiei – Ca să FII COOL, TREBUIE să FII VIU!, trasformat în leapşă de Santiaggo. O invit pe Luana s-o continue.

______________________________

Articol adăugat pe Blogoree Bligg!