Drama lui Adonis

Adonis era un animal pur sînge. Un amant aproape perfect. Posesorul unui penis de vis, era un regulator de tip splendid. 28 centimetri de orgasm femeiesc, de o grosime aproape ireală. Era mîndru şi asta i se citea pe chip în orice moment al zilei. Atrăgea privirile oriunde se afla. Odată, aflîndu-se la cumpărături într-unul dintre hypermarketurile oraşului, fusese abordat de o brunetă înaltă şi extrem de frumoasă. Probabil şi penisul său semierect îi atrăsese atenţia. Au făcut sex în toaleta magazinului, muşcîndu-şi buzele în timpul orgasmului. Ea de trei ori, el o singură dată, la final. Bruneta i-a savurat pînă şi ultima picătură de extaz. Apoi a plecat lăsînd în urmă cartea ei de vizită, ajunsă la coşul de gunoi de lîngă wc-ul în faţa căruia se împreunaseră cu cîteva minute în urmă. Aşa proceda întotdeauna. Niciodată de două ori cu aceeaşi parteneră. Erau prea multe femei pe lume pentru ca el să ofere repetiruri. Sămînţa lui trebuia să circule, să descopere locuri noi, inedite. Erau atîtea chipuri frumoase de inundat. Atîtea pizde care încă nu experimentaseră viiturile ordonate de Adonis, zeul sexului. Atîtea cururi care încă nu-i simţiseră grosimea pulii şi căldura spermei. Atîtea buze care încă nu devoraseră fiecare centimetru din minunea sa. De ce să se oprească într-o haltă, cînd putea să trăiască atîtea senzaţii în călătoria sa orgasmică?

Adonis era atît de îndrăgostit de penisul ce-l purta între picioare încît îşi petrecea ore întregi doar admirîndu-l. Îşi cumpărase o oglindă pe care o lipise de tavan, deasupra patului. Stătea ore întregi întins pe pat, dezbrăcat şi uns cu diferite creme aromate. Îşi admira podoaba erectă pînă cînd, într-un final, adormea cu un zîmbet satisfăcut pe buze. Pula rămînea trează, pentru a veghea somnul stăpînului.

Într-o dimineaţă, în timp ce pe stradă maşina de gunoi golea tomberoanele aproape pline, Adonis se trezi într-o baltă de sudoare rece. Din primele secunde simţi ceva diferit. Lîngă el stătea adormită cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse şi o simţise vreodată. Şi erau aproape 3000 de femei pe lista sa. Buclele blonde îi acopereau jumătate din chip, iar pilota era şi ea stingherită să-i ascundă formele apetisante, acoperindu-i doar jumătate din corp. Lui Adonis îi era rece, în ciuda căldurii sufocante de august. Doar ora 7 şi termometrul indica 28 de grade. Se uită la sînul descoperit al Afroditei, cu sfîrcul său în stare de veghe, dar nu simţi nici o tresărire. Pula îi era moale, ca niciodată. Simţea un strigăt pe gîtlej, gata să iasă. Şi-l înghiţi cu greu. În acelaşi timp, doi ochi albaştri îl priviră adormiţi.

- Neaţa iubire!

Neaţa iubire? Ce dracu se întămplă şi ce caută frumuseţea asta aici, lîngă mine, tolănită ca o felină de savană, gata să servească micul dejun? Şi ce-i cu frigul ăsta care mă macină? Sîntem în august şi eu tremur ca o nuia nenorocită.

În oglinda de deasupra nu se putea privi. Priveliştea îi rănea amorul propriu. Nu aşa trebuie să arate o pulă. Cel puţin nu a lui. Nu Brutus. “Şi tu Brutus!” ar fi fost exclamaţia perfectă pentru situaţia în care se găsea. Brutus era numele cu care îl alinta. Adonis nu ştia exact cine a fost Brutus, dar sonoritatea numelui era una războinică. Îi plăcuse. Astfel îşi denumise pula Brutus, fără să ştie că era sinonimul trădării. Iar acum Brutus îl trăda.

Cu ochii închişi, simţi ceva cald şi viu pe pielea flască a lui Brutus. Se emoţionă, crezînd că este un început de erecţie. Deschise ochii, dar era doar leoaica blondă ce îşi cerea micul dejun. Brutus fusese adăpostit în întregime între obrajii felinei. Cît de cald era acolo! Dar Brutus parcă era o îngheţată, ce se topea în căldura Saharei. Se micşora cu fiecare secundă petrecută în gura Afroditei.

Pizdă, ţîţe, cur, craci, muie, futai. Brutus, trezeşte-te!

Brutus doarme.

Pulă-n cur, pulă-n gură, capră, faţă inundată de spermă, pizdă sufocată de pulă, strigăt de plăcere. Da iubitule, fute-mă!

Brutus nimic.

Fute-mă-n cur, iubitule! Nu te lăsa! Aşa, trage-mi-o cu pula ta mare şi groasă! Aşa, rupe-mi curu’! Daaaaaaaaa! Dă-ţi drumu-n curu’ meu! Daaaaaaaaaaaa! Aşaaaaaaaaaaaaaaaa! Hai Brutuuuuuuuuuuuuuuuus!

Brutus e mort. Toate descîntecele închipuite de Adonis îl lasă rece.

Va urma...

____________________________