Despre autoritate şi poliţie

Poliţia! Toată lumea ţipă zilele astea că e de căcat, coruptă, plină de proşti, că se ocupă doar cu găinării. Apar filmuleţe cu caşchetari imbecili care reţin mînuitori de telefoane făcătoare de poze inocente, ce le pot provoca doar cîte o frecţie pe pielea roşie arsă de soare. Ce sancţiuni ar fi primit cei doi miliţieni, dacă poza respectivă ar fi apărut în presă fără să facă gît? Fix pix. Da dom’le, am parcat în staţia de autobuz că mi s-a părut mie că erau unii cu nişte chestii în mînă ce semănau cu puştile de la Ciorogîrla. Asta dacă i-ar fi întrebat vreun superior de sănătate.

Sau ar fi sunat cam aşa!

Purtator de cuvînt poliţie Dîmboviţa: Poliţia a deschis o anchetă în cazul maşinii parcate în staţia de autobuz. În urma cercetărilor, cei doi agenţi de poliţie au fost sancţionaţi cu 3 ore de lectură din Patapievici... bla, bla, bla… şi cu promisiunea că nu vor mai face în viaţa lor aşa ceva.

Dar ca să îşi demostreze autoritatea de netăgăduit, cei doi bolovani numiţi şi organe, l-au umflat pe bietul pozar de conjunctură pentru a-l duce la secţie să zică tot. Poate să mărturisească şi crimele din Braşov sau furtul de la Ciorogîrla. Stau şi mă întreb, cum îşi mai poate cîştiga autoritatea această poliţie răpciugoasă de care beneficiem?

Şi îmi vine în minte o scurtă întîmplare trăită de un bun prieten de-al meu pe meleagurile americane. Se întîmpla în Florida, acum un an şi spune ceva despre autoritate.

Al meu prieten fusese invitat la un party undeva în Orlando, Florida. Unul dintre cartierele acelea pe care le vedem în filmele americane, casă albă, mare, cu peluza plină de verdeaţă. Fauna petrecerii era formată din bulgari, sîrbi, jamaicani, români şi cîţiva americani. Muzică, gălăgie, băutură, iarbă. Doar că băieţii o luaseră destul de serios pe plante, devenind mult prea guralivi pentru vecini. Pe la ora 1 noaptea, o mînă viguroasă apasă pe soneria cu care e dotată uşa intrării. Sau poate a bătut direct în ea. Nimeni nu a răspuns iniţial, din cauza zgomotului din interior. Mîna insistă. Al meu prieten aude în cele din urmă semnalele de afară şi deschide uşa. Ce să vezi? Ditamai poliţaii, doi la număr, cu mîinile încordate în apropierea şoldului îl întreabă de sănătate şi de proprietarul casei. Prietenul meu, hai să-i zicem Gogu (sună mai hazliu), se taie de la genunchi. Era şi puţin surmenat din cauza săptămînii grele ce abia se terminase. Pe dracu, era pe iarbă şi foarte ameţit. La vederea organelor americane Gogu se cam trezeşte din visare şi începe să ruleze în creier un film american cu probe incriminatorii, arestări, judecări, juriu, condamnări, expulzări. Ca ălea de pe ProTV. Ăla cu mustaţă şi mai înalt îl mai întreabă încă o dată dacă el este gazda petrecerii. Zice un “NU” timid şi se scuză pentu a-l chema pe tipu’ cu petrecerea. În timp ce închidea uşa vedea cum fumul de marijuana ieşea timid către cei doi poliţişti, prin crăpătura produsă de vizita neaşteptată. I se părea că avea forma unor cătuşe.

The Police is at the door. Atît a rostit Gogu şi toate naţiile aflate la parterul casei au stins instantaneu chiştoacele dintre degete, rotindu-şi în acelaşi timp privirile către gazda chefului. Ăsta mai avea puţin şi leşina. Gogu putea să jure că avea voma în gît şi se abţinea cu greu să nu şi-o decarteze pe parchet. Vreo cîţiva s-au bulucit către toaletă să-şi arunce marfa nefolosită. John-ul cu dezmăţul, după vreo cîteva secunde de uluială, se urneşte către uşă conştient (într-un final) că toată povestea se va termina ugly. Dechide uşa, ăia se prezintă, el se prezintă şi copoii îi spun doar atît:

I suggest you to stop whatever you are doing inside and send everybody home. You have 15 minutes.

După care se îndreaptă spre maşina cu girofar parcată în faţa casei, rezemîndu-se amîndoi de portierele din dreapta. Şi aşteaptă foarte liniştiţi.

În maximum 10 minute toată casa s-a golit. Unii au şters-o pe propriile picioare, alţii ajutaţi. Toţi şi-au lăsat maşinile cu care veniseră, chemîndu-şi taxiuri sau preferînd să meargă pe jos. Cer senin, stele luminoase. Poetic de-a dreptul.

La final, poliţiştii s-au urcat în maşină şi au plecat în treaba lor. End of story…

*****

Tradusă de Garcea autohton, povestea ar fi sunat cam aşa:

Andreea Esca: Poliţia din Constanţa a anihilat noaptea trecută o reţea internaţională de traficanţi de droguri. Aceasta a descins în jurul orei 1 într-o casă aflată într-un cartier liniştit al oraşului, de unde a ridicat o cantitate de 25,5 grame de haşiş, 18,5 grame de cannabis şi 15 grame de marijuana. Cinci persoane au fost arestate. Şeful brigăzii antidrog Constanţa ne-a declarat în exclusivitate că această operaţiune reprezintă încă o victorie a poliţiei în lupta contra traficului de droguri.

Autoritate???

La noi se traduce cam aşa:

- conducerea la sediul poliţiei; lasă că vezi tu, bă amărîtule; spune bă tot, morţii mă-tii.

Şi se termină cu :

- să trăiţi domn’ senator; îmi cer scuze că v-am deranjat; suflu şi-n fiolă dacă vreţi; deci e Gorbaciov ăla, că l-am văzut la sală mai devreme, fă bă portretul ăla robot.

Şi hai să fim serioşi, problemele acestea nu se rezolvă cu pozici ale maşinilor poliţiei parcate în faţa indicatorului “Oprirea interzisă”. Astea-s pentru presă, ca să mănîncă şî gura lor ceva.

Iar gloanţele şuieră, încă, nestingherite pe strada 15 Noiembrie din Braşov!