Dă Doamne [sau despre tactica fotbalului la români]

Să pîrjolim holdele, să otrăvim fîntînile, Doamne ce bună ar fi o victorie, înger îngeraşul meu, Mutule dă gol te rog, nu păcăliţi fotbalul. Vin sîrbii tată şi am cam pus-o. Să fim disperaţi, să ne căcăm pe noi de frică. Căcatul e bun, aduce noroc. Cînd am băgat basculanta de nisip pe 23 August pentru meciul cu danezii nu ne-a prea mers, aşa că mai bine mînjim iarba de la Constanţa cu căcat. Poate ajută. Piţi, cheamă-l şi pe tata Puiu cu cele 17 iconiţe, să le mozolească toţi jucătorii înainte să-şi bată cele cinci duzini de cruci. După care şă-şi bage şi snopul de iarbă în sîn, doar să mai lase şi în pămînt. Propun ca fiecărui jucător să i se permită un maximum de 500 de grame de iarbă, pe care să o bage pe sub tricou pentru noroc. Doar să n-o fumeze, că ar semăna cu pipa păcii iar noi sîntem nişte războinici.

Eu promit să beau doar bere Ciucaş în ziua meciului. Că asta am băut în zilele în care naţionala a învins Columbia şi Anglia la Cupa Mondială din 98. La halbă. Şi mai promit să văd meciul tot din cîrciuma de ţară unde am urmărit ultimul meci în care România a învins Olanda, tot la Constanţa. Ce coincidenţe!!! Şi parcă tot Ciucaş am băut şi atunci.

De fiecare dată cînd se apropie un meci al naţionalei de fotbal, ies la iveală lacunele poporului român. Devenim extrem de credincioşi (Dă Doamne), dar în acelaşi timp şi superstiţioşi (Frate, mi-a tăiat pisica neagră calea. Dacă nu mai bate România azi?). Jucăm pe acelaşi stadion pe care “am avut noroc” (vezi meciul cu Olanda). Nu contează că aici echipa va avea parte doar de cîteva mii de spectatori. Lasă frate, că merge şi aşa. Guvernu’ e de vină că n-avem stadioane. Dar domn’ Piţurcă, la Cluj n-avem stadion? Ptiu drace, acolo unde ne-au bătut lituanienii? Gata am înţeles! Stadionul a fost de vină, nicidecum jucătorii. Ei, săracii, jucară frumos. N-avură noroc, mînca-i-ar Piţi să-i mănînce.

sursa foto: gsp.ro

E hazliu că ne baricadăm la Constanţa tocmai pentru un meci cu sîrbii. Dacă şi ăştia sînt nişte mofturoşi cu glezna fină, pe care îi bagi în ceaţă punîndu-i să joace pe un teren de izlaz, atunci eu am fost olimpic la matematică (not). Nu am reuşit să-i păcălim pe francezi aşa, dar ne aşteptăm să-i prindem în offside pe sîrbi? Nea Gică, udă gazonul din plin să alunece mingea ca la balamuc disear’. Sigur sîrbii vor fi intimidaţi, fiind obişnuiţi încă din fragedă pruncie cu gazoanele englezeşti. Şi toate astea în faţa a 8.000 de spectatori, maximum de bilete puse în vînzare de FRF.

Dă Doamne să-i batem pe ăştia şi promitem să construim stadioane, să investim în centrele pentru copii, să nu mai transferăm jucători afoni de prin America de Sud, să nu mai mituim arbitrii pentru a cîştiga titlul, să vorbim mai puţin şi să jucăm mai mult, să…

Dacă vom mînca bătaie, sigur terenul va fi de vină, că varianta cu arbitrul pică. Mai nou şi ăsta a devenit corect. Iar  în eventualitatea unei asemenea tragedii, vin cu propunerea ca următorul meci al naţionalei să se dispute în Caracal. De ce? De ce nu.