Cum începi să slăbeşti

Ajungi, la un moment dat, să îţi dai seama că trebuie să schimbi ceva. Bine, sentimentul ăsta îl ai însămînţat undeva în minte de ceva vreme, dar din diverse motive nu vrei să-l urmezi. Motive: lene, “las’ că merge şi aşa”, “o să încep de luni, luna viitoare…după revelion”. Şi duci sămînţa mai departe fără să faci nimic cu ea. O laşi aruncată într-un colţ prăfuit de comoditate!
Dar sorocul vine, în cele din urmă. După cum spuneam pe aici, mie mi-a venit sorocul acum vreo 2 ani. După ani în care m-am luat la trîntă cu ciorbiţele, cartofii prăjiţi, litrii de bere şi pachetele de ţigări, corpul meu s-a oprit la un moment dat şi m-a întrebat: “Bă boule, unde dracu’ vrei să ajungem?”. Şi nu am ştiut ce să-i răspund. Ce puteam să-i zic? Că nu-mi ajung cele 115 kilograme pe care le cîştigasem cu multă trudă şi vreau să împlinesc 130? Nu cred că l-aş fi păcălit. Nu mai puteam să-l duc de nas.

Astfel, în primele zile ale anului 2007 (exact, am început după revelion) mi-am pus la punct planul meu de slăbire. În 6 luni să mă descotorosesc de 35 de kilograme. Înarmat cu o grămadă de informaţii despre nutriţie şi sport m-am apucat de treabă. Voiam să fac ceva de calitate şi mi-am propus ca în aventura ce urma s-o încep să îmi ascult corpul.

Prima săptămînă a fost groaznică. Muream de foame, pur şi simplu. Obişnuit cu mesele bogate şi la ore anormale (mai ales seara, cînd ajungeam acasă), noul meniu era chinuitor. Acesta era alcătuit din conserve de peşte (ton în suc propriu), legume congelate fierte, omletă făcută cu puţin ulei de măsline, fructe, carne de pui sau vită la plită, iaurt degresat şi multă apă. Fără pîine, fără ulei, alcool (în special bere), sucuri (ne sau carbonatate) şi fără ţigări (cu ocazia asta am renunţat definitiv). Mi-am luat şi un flacon de spirulină, ştiam că ajută. Trecute primele 7 zile, am constatat o scădere în greutate de vreo 2 kilograme. Încurajator. Deci, să continuăm.

Al doilea pas pe care l-am făcut a fost un abonament la o sală de fitness. Prima săptămînă trecută, obişnuit deja cu noul regim alimentar, urma să îi dau corpului puţină mişcare. După cîteva şedinţe, bicicleta staţionară era prietena mea. Începeam antrenamentele cu 20 de minute de pedalat, continuam apoi cu ridicatul greutăţilor (nu prea mari), pentru a încheia tot cu o repriză de 20 de minute pe bicicletă. Făceam acest lucru de trei ori pe săptămînă. Pe lîngă asta am reînceput să joc fotbal, împreună cu nişte amici. De două ori pe săptămînă.

După 4 săptămîni aveam 10 kilograme mai puţin. Era doar începutul.

Detaliile vor urma în curînd.

Arhi, îţi ţin pumnii!