Internetul e populat de tot felul de idioţi care-şi dau cu părerea prin subsolurile articolelor de pe bloguri sau site-uri de ştiri. Azi m-am amuzat de unele comentarii rîgîite la articolul ăsta. Tot un idiot ca ăştia mi-a zis odată, într-o cîrciumă insalubră din centrul Braşovului, o poveste despre el. Sau mi s-a părut! Oricum, iat-o mai jos.
Sînt născut şi crescut în Braşov. Sînt mîndru de asta! Încă de pe vremea copilăriei, oamenii erau impresionaţi de faptul că sînt braşovean. “Oaaau, ce frumos e Braşovul!” sau “Am fost şi eu o dată în Braşov. Ce mult mi-a plăcut!” sînt două chestii pe care le-am auzit de un trilion de ori. Şi mă simţeam mîndru de treaba asta. Dar mîndria mi-a fost umbrită originile mele impure. Situaţie care nu mi-a convenit încă din clasa întîi. Tatăl meu provine dintr-o familie ce-şi are originile în Braşov de aproape 200 de ani. Ceea ce-mi gîdilă orgoliul. De cealaltă parte, mama se trage dintr-o familie de ţărani moldoveni. Bunicii mei au venit în Braşov după `47, cînd comuniştii s-au instalat comod în fotoliul cel mare. Mama s-a născut în Braşov, dar eu n-am considerat-o niciodată braşoveancă. Am înţeles asta în pragul adolescenţei, cînd am început s-o privesc cu alţi ochi. Dispreţuitori. Atunci am înţeles că şi tatăl meu era ruşinat de alegerea făcută. Ar fi putut să se căsătorească cu o femeie de origini demne. Cînd aveam 15 ani, bătrînul a venit pe 5 cărări acasă. Băuse cam mult împreună cu prietenii lui braşoveni. În timp ce-l căram în pat m-a întrebat oarecum retoric “De ce a trebuit să mă căsătoresc cu o parvenită?” Ştiu că nu aştepta nici un răspuns din partea mea. Mama era plecată “la ţară” pentru recolta de toamnă. Auzi, la ţară! Mai tîrziu am aflat că taică-miu era luat la mişto în cercul de prieteni pentru căsătoria lui mixtă. După vreo doi ani am căzut într-o depresie din cauza asta. Într-o după amiază, după orele de la liceu, mi-am tăiat venele. Am încercat să scot din mine tot sîngele ăla impur de moldovean. Stăteam în fund, pe gresia albă din baie, şi mă uitam cum se scurge răul din mine. Îmi ziceam că aştept vreo cîteva minute iar apoi îl opresc. N-am mai reuşit. Am leşinat fără să mai fac ceva. M-am trezit pe patul de spital cu mama lîngă mine. Ea mă găsise scurs pe podeaua băii şi a chemat salvarea. De atunci am urît-o şi mai mult. Am bănuit că o făcuse pentru ca eu să nu scap de sîngele ei din venele. Aşa sînt oamenii ăştia parveniţi! Egoişti. Se gîndesc doar la ei.
Şi am trăit cu gîndul la răzbunare pînă la sfîrşitul liceului. După ce mi-am dat bacalaureatul m-am simţit bărbat. Eram mai puternic. După o grămadă de nopţi nedormite am ajuns la o rezolvare. Trebuia să scap de maică-mea. Bătrînii ei muriseră de puţină vreme şi ea rămăsese singura în viaţă din familia de moldoveni proşti. Era singura persoană care îmi mai umbrea originile de braşovean. Într-o seară am decis să acţionez. Influenţat de filmele de categorie B americane cu vampiri, mi-am cioplit o ţepuşă din lemn. Aveam de gînd s-o sacrific. Să o scap de chinul de a fi moldovean. Am aşteptat încordat după uşa camerei sale pînă a intrat. Era obosită după ce gătise toată după-amiaza. I-am tras una în cap cu capătul drept al ţepuşei cît să ameţească şi să cadă. Apoi, fără nici o urmă de regret, i-am băgat jumătate din par în piept. Nici n-a avut timp să zică ceva. Doar ochii ei parcă mă întrebau “DE CE?”. Atunci m-a suprins tata. Aproape că m-a omorît în bătaie. Apoi a chemat poliţia şi a luat vina asupra lui. Prima dată n-am înţeles ce l-a determinat s-o facă. Apoi, cu mintea mea ascuţită de braşovean pur sînge, am pus cap la cap totul. Şi-a luat asupra lui vina pentru păcatul de a se fi căsătorit cu o moldoveancă. Nu ne mai vorbim de atunci. Oricum, mi-e cam lene să merg pînă la Codlea la penitenciar.
Eu m-am refăcut cu greu după bătaia luată. Am dat la facultate şi mi-am urmat cursul firesc în viaţă. Acum mă simt împăcat şi pur. Pot spune cu mîndrie că sînt cu adevărat braşovean şi că-i urăsc pe moldovenii ăştia împuţiţi care ne-au invadat oraşul. Dacă ar fi după mine i-aş extermina pe toţi.
Aşa şi ăştia ce emit tot felul de “păreri” pe internet şi care put de la o poştă a Eau de Imbécillité.
______________________
P.S.
Adevărul e că şi maică-mea se trage de undeva din Muntenia. Oare să fac la fel?
8 Responses to Confesiunea imaginară a unui idiot
Marius Ola
Replied on: October 7, 2009, 8:21 am
Cam morbidă povestioara şi puerilă în acelaşi timp. Cred că tipul ar trebui să se caute (la un medic de spacialitate).
Câteaodată aş prefera să mă fi născut în altă parte, decât în ţărişoara asta, dar nu cred că scăpam de idioţi. Cred că sunt distribuiţi oarecum egal pe planetă:)
.-= Marius Ola´s last blog ..Străin de lume… =-.
alphadog
Replied on: October 7, 2009, 9:09 am
Marius, doar sînt şi la putere cam peste tot! Ai dreptate. E cam morbidă povestioara. Dar am auzit inepţia asta cu “eu sînt braşovean şi nu-i suport pe moldovenii ăştia care ne-au invadat”, încît l-am înnegrit de tot pe săracul idiot generic.
boghi
Replied on: October 8, 2009, 2:09 pm
Da, idiot personajul; daca era timisorean mai intelegeam, dar asa…
.-= boghi´s last blog ..Lasat pe afara =-.
azrael-sub7
Replied on: October 8, 2009, 7:20 pm
Si eu cunosc oameni care scriu povesti de genul asta , si nu stiu daca asta e idiotenie neaparat , adica in momentul in care pui o astfel de poveste pe un site religios sau alt webiste care are cat de cat o etica , si 300 de oameni din comunitatea respectiva pun botu’ , nu stiu care e mai idiot .. , cel care scrie sigur se distreaza mult mai copios cand toti adevaratii idioti dau sfaturi …
.-= azrael-sub7´s last blog ..Cum sa faci o femeie fericita …. =-.
alphadog
Replied on: October 8, 2009, 10:04 pm
Boghi
)) Chiar nu ştiu cum sînt bănăţenii! Dar dacă tu zici..
0gar
Replied on: October 9, 2009, 11:07 am
Cam sinistra povestea, desi este inventata. Cretini ca acesta gasesti oriunde si in orice tara, asa s-a distrus o tara vecina, numita Yugoslavia: ce s-a intamplat acolo a fost din cauza unor oameni bolnavi care au gasit niste prosti care sa-i creada; se poate intampla asa ceva si in Romania daca oameni ca Funar sau ca Marko Bela ajung la putere.
ionuţu
Replied on: November 3, 2009, 10:52 am
Alpha,
man you’ve got ballz! Da’ ai scris-o nu glumă! Mi s-a ridicat părul pe mine, aşa condei ai. Lăsînd totul la o parte, e incredibil cum astfel de oameni continuă încă să existe. Deşi mi se pare naiv din partea mea să cred că oamenii pot renunţa la astfel de idei şi se pot accepta unii pe alţii.
.-= ionuţu´s last blog ..Suntem oameni, nu sîrme. =-.
alphadog
Replied on: November 3, 2009, 11:24 am
Ionuţu, mersi de apreciere!
Vor continua să existe. Pentru că fobiile astea se transmit şi în familie. Dacă tatăl vorbeşte în casă despre “moldoveni proşti”, “ţigani împuţiţi”, “poponari”, “bozgori” şi alte d-astea, există mari şanse ca şi mucoşii lui să fie contaminaţi de asemenea “idei sănătoase”. Şi mie d-asta nu-mi plac aşa zişii A-list bloggers de pe la noi. Pentru că se folosesc de aceste fobii ale oamenilor pentru a-şi întreţine traficul şi moşia. De fapt blogurile lor sînt doar nişte gazetuţe hidoase care emit ceea ce e mai dizgraţios în societatea noastră. Le-am făcut aici o schiţă: http://alphablog.ro/2009/boiernasul-virtual-o-schita/