Care a fost faza?

Am prins şi eu ultima parte a conferinţei de presă susţinută de către miniştrii de externe ai României şi Italiei. Apoi am urmărit emisiunile tv în care s-a discutat despre această întîlnire. Apoi am citit despre reacţiile presei italiene, cît şi ale celei româneşti. Şi n-am înţeles pînă la urmă scopul acesteia. De ce s-a dus Diaconescu în faţa presei italiene? Mă rog, atitudinea lui a fost foarte bună. L-a bătut la fundu’ gol pe ăla al italienilor.

Cică să ne luăm puşcăriaşii acasă. Păi cine a zis că n-am vrea?

Cică să avem grijă cine părăseşte ţara. Nu cumva să mai ajungă la ei atît de mulţi infractori. Păi cam nasol, că acum e cam greu să ţii în ţară toate persoanele care au avut antecedente penale.

Ce am înţeles eu, însă, din toată punerea în scenă e că la italieni e de porc. Că poliţia e varză, cam ca la noi. Că presa tinde să exagere, cam la fel ca în România. Politicienii sînt la fel de incapabili în a gestiona o situaţie de genul acesta, cam ca ai noştri.

În Spania, comunitatea românească este la fel de numeroasă ca în Italia. Şi cu toate acestea, în Italia românii sînt arătaţi cu degetul şi indicaţi de către clasa politică din Cizmă ca o comunitate de infractori. Cît de convenabil!

La fel ca România, statul italian este şchiop. Doar într-un stat bolnav permiţi înfiinţarea de patrule civile pentru menţinerea ordinii în oraşe. Îmi miroase a anii 30 deja.

Pe scurt, că nu vreau să mă lungesc pe subiectul ăsta, ne merităm soarta. Şi noi, şi ei.

P.S.

Diaconescu mi-a mirosit aseară a viitor preşedinte al României. Pare legat mai altfel decît restul gloatei de pe scena politică de astăzi. Cine ştie, poate peste 5 ani! Nu cred că-l vor lăsa pesedeii să candideze anul acesta.