alphablog.ro

Domnul Luci se îndreptă de spate, după ce stătuse înţepenit pe scaunul din faţa ferestrei minuscule. Prin canatul acesteia vedea părţi din persoanele care se legănau alene în aşteptarea rîndului. Luci văzuse pînă la ora 11 cîteva zeci de feţe, nebărbierite, fardate, întunecate. Cu ochii albaştri, verzi, căprui. Dar înainte de a le vedea feţele Luci era nevoit să le suporte mijloacele, pentru că ferestruica prin care avea contact cu indivizii aflaţi de cealaltă parte era poziţionată la vreo 80 de centimetri de podea. Tot timpul, cei ce formau coada din faţa ghişeului erau nevoiţi să se aplece pentru a putea să poarte conversaţia cu domnul Luci, cel care trona la biroul de eliberări paşapoarte. Poziţionarea ferestrei ghişeului era strategică. Astfel, amărâţii ce-şi aşteaptă rîndul să trebuiască să se aplece în poziţia ghiocelului pentru a putea să aibă contact vizual cu stăpînul paşapoartelor. Povestea acesteia era veche. Pe la mijlocul anilor ’60 şeful miliţiei de la acea vreme, tov. Ariman*, dăduse ordin ca fereastra ghişeului să fie modificată, fiind coborîtă cu vreo 40 de centimetri şi redusă la maximum. I s-a adăugat şi un rînd de gratii pentru a impune respectul cuvenit şi a crea impresia că eliberarea paşaportului este ceva extrem de greu de obţinut. Şi de atunci aşa rămăsese.

Luci închise oblonul peste rama ferestruicii, pentru a-şi savura pauza de jumătate de oră. Rumoarea sălii de aşteptare se stinse şi ea, odată cu lăsarea oblonului. Domnul Bilé**, colegul de la eliberări permise de conducere, era deja în faţa filtrului de cafea savurîndu-şi binemeritata pauză.

- Hehehe! Ce face colegu’ Luci?

- Iaca p-acia, mă chinui cu păcătoşii aştia să le servesc paşapoartele. Da-mi convine acum, de cînd le-am băgat pe astea noi. Targete, chestii-trestii. Hehehe. Mai mare plăcerea să stai toată ziua la muncă acu’.

- Da băi. Să ştii că şi la noi în secţie e animaţia mai mare, tot de cînd s-au modificat permisele auto. De le-au băgat pe astea, ca la voi. Hehehe.

- Băi, ce zi grea am azi! Mi-au venit toţi clienţii importanţi de dimineaţă. Primu’ vine Gorbunov, cică vrea să plece în Italia. Îl iau la întrebări din prima. Unde merge? Ce caută acolo? Ca să nu stric bunătate de paşaport pă gîşte. Cică are un pont cu un ştab italian care-şi ţine banii în seiful din spatele unui tablou-imitaţie după Monalisa. I-ar pica bine bănuţii aia. Cică ar fi în jur de 200 de mii de euro.

- Păi şi ce ai făcut?

- I l-am dat! Ce dracu’ să fac!? Apoi vine Gribenco, proaspăt bărbierit. Că ar vrea paşaport nou. Şi-l întreb “Ce ştii să faci pentru el?” Că vrea să plece în Germania. Are nişte băcănii de rezolvat şi mi-a promis că le lichidează şi pe vînzătoare. Mi-a scos piesa de calibru 9mm ca să mă convingă. Mi-a părut băiat serios, aşa că i-am dat actu’. Imediat după apare şi Preda ăsta.

- Cine?

- Eugen Preda ăsta, cu scandalu’ de la Plaza! Cică vrea şi el. Pă ăsta l-am smotocit serios, că îmi părea cam papă-lapte. Mai ales după ce l-am văzut la Observator asear’. Că vrea paşaport că vrea s-o taie în State. Du-te mă de aici, îi zic. Tu nu eşti în stare să îi faci pă ăia de la BGS şi vrei să te duci în State? A început să se bălbîie, că el e tare, că ştie arte marţiale şi se descurcă. Că-i campion şi a fost şi la chinezi în vară cu olimpiada. Că le rupe capu’ la grăsanii dă americani, că cîr că mîr. Bă ţărane, îi zic, dă-te-n Infern dă varză ce eşti. Mai ai de învăţat. Mai du-te şi tu să iei lecţii şi după poate îţi acceptăm cererea. Vezi că tocmai au ieşit doi tipi mai devreme. Fugi după ei, poate îi prinzi din urmă. Te mai învaţă ei ceva. Pînă atunci mai aştepţi.

- Hahaha. Foarte tare. Nici eu n-am avut o zi prea liniştită. Mi-au venit pe cap alde nevastă-sa lu’ Păunescu, Tartagă, fotbalistu’ ăla Bâlbă, Ludovic Orban. Numa’ d-ăştia! Crema!

- Şi ce ai făcut?

- Păi le-am dat permise! Doar nu voiai să îi refuz. Pana mea, am şi eu un target! Ca şi tine!

- Corect! Oricum cu ăştia e uşor, că au dosar curat. N-ai cum să greşeşti! Mai greu cu ăia ce par nevinovaţi, că nici nu poţi să le dai acte seria 666 aşa pă ochi frumoşi. Te mai rişti la un popă, senator, deputat sau judecător. Da’ şi la ăştia te rişti pă feelingu’ personal. Poate e dracu’ cuminte, că imediat te sună şefu’ cel mare şi te ia la întrebări.

- Da mă! Mi s-a întîmplat şi mie s-o dau în bară cu un tip care părea ok. Călcase o babă pe trecerea de pietoni, de a stat aia în spital vreo lună. I-am dat permisu’ si ciuciu. N-a mai făcut nimic, frate! Nici o contravenţie, nici o infracţiune. Nimic. M-a sunat comisaru’ Satan, de şi-a băgat şi şi-a scos. O săptămînă mi-a băgat flăcări sub scaun.

- Mda. Ştiu senzaţia. Băăăăă. Uite cît e ceasu’! Gata, hai să mergem la treabă, că tre’ să-mi vină dom’ Costel Iancu să-l servesc.

- Hai baftă! Şi eu mai am muşterii d-ăştia azi.

Şi domnul Luci Fer se întoarce la ghişeu pentru a îşi relua activitatea de eliberare a paşapoartelor biometrice cu seria 666. Deschide oblonul ferestrei pentru a îi admira, pentru cîteva secunde, burta lui dom’ Costel. Dar chiar cînd să deschidă conversaţia cu nea Iancu, telefonul mobil începe să vibreze şi să-şi împrăştie sunetele pînă în camera de aşteptare:

Living easy, living free
Season ticket on a one-way ride
Asking nothing, leave me be
Taking everything in my stride
Dont need reason, dont need rhyme
Aint nothing I would rather do
Going down, party time
My friends are gonna be there too

I’m on the highway to hell

Pe ecranul mobilului dansa numele şefului ăl mare, Satan. Luci Fer respiră prelung, pregătindu-se pentru ce era mai rău. Niciodată şeful nu suna pe mobil, decît dacă era ceva foarte grav.

- Bună ziua, dom’ comisar infernal Satan!

- Bună ziua pă dracu’. Bă boule, de ce l-ai refuzat pă Eugen Preda de dimineaţă? Tu eşti normal?

- Da’ şefu’, nu prezenta nici o garanţie serioasă că…

- Dobitocule! M-a sunat Dan Nica acum cîteva minute să-mi spună că i-ai refuzat băiatul! Eşti tîmpit? Vezi c-o să vină înapoi. Te execuţi şi îi dai paşaportul ăla blestemat. Şi vezi că luna viitoare ai penalizare, zece ore obligatorii de Radio Trinitas, la volum maxim…

Luci Fer încă mai ţinea telefonul la ureche, cu toate că şeful închisese de vreo 30 de secunde. Într-un final se trezi, strigînd către fereastra minusculă:

- Haideţi, dom’ Costel! Să te rezolvăm şi pe dumneata!

*****

Notă:

Acest articol se doreşte un pamflet.

Index:

* Ahriman – personificarea diavolului (spiritul distrugător) în religia antică persană (mileniul II-I î.Hr.)

** Bilé – zeul celtic al Iadului