alphablog.ro

Prima parte aici

- Doctore, am o problemă!

- Ia să auzim, tinere! Ce problemă zici că ai? Doctorul nu era cu mult mai în vîrstă decît Adonis, dar îi plăcea să lase impresia asta.

- Am o problemă cu şmecheria. Cum să zic… Nu mi… Adică, ştiţi…

- Gata, gata, am înţeles. Probleme de erecţie. Hai să vedem ce putem face.

*****

Dezbrăcat, în faţa oglinzii, Adonis avea cutia cu pastile de vigoare în mînă. Era indecis. După un set de analize complete, doctorul ajunsese la concluzia că Brutus nu suferea de nici un fel de problemă fizică. Ar fi trebuit să penetreze orice crăpătură ca un campion olimpic, pe o rază de 1.000 de kilometri. Ca un Michael Phelps al sexului. Se dădu bătut într-un final şi îi scrisese o reţetă cu pilule albastre.

- Tinere, iei cîte una de fiecare dată cînd se anunţă vreo acţiune interesantă. Încearcă să reduci din alcool. Hai un pahar de vin roşu de calitate, nu porcării. Ştii cum se zice, vinul roşu e bun pentru femei atunci… Nu rosti fraza pînă la capăt. Faţa congestionată a pacientului interveni ca un obstacol în finalizarea celebrei zicale. Ia te uită ce doctor mai sînt şi eu! Fac glume cu erecţii în faţa impotenţilor. Săracu’! Se prefăcu preocupat de o fişă medicală ce se făcuse pierdută de pe biroul său încărcat cu hîrtii. După cîteva secunde reluă:

- Nici ţigările nu fac bine. Fumezi?

- Cam da.

- Renunţi. Te apuci de sport mai serios.

Sport? Singurul sport practicat de Adonis era sexul. Cîte 2-3 ore în fiecare zi. Ce sport?

- Apucă-te de alergat. Cel mai indicat. Reduci nivelul stresului, sănătate garantată.

Ce sănătate, băi nene! Dacă nu mai pot să fut, mă duc naibii să mă omor.

- Evită bicicleta. Nu face bine la biluţe. L-ai văzut pe Armstrog ăla de la ciclism… Şi începu o întreagă istorie a unui ciclist care avusese probleme cu coaiele. Cancer. Treabă nasoală. Adonis habar n-avea cine era Armstrong. Dădu din cap mecanic, în semn de aprobare.

*****

Cu capacul flaconului desfăcut, Adonis căută cu degetele o pilulă albăstruie. O băgă în gură şi ajutată de ceaiul verde preparat mai devreme, aceasta îşi începu călătoria pînă la destinaţia dorită. Întărirea mădularului.

*****

Şi-o freca de vreo cinci minute, în timp ce pe ecranul calculatorului cinci corpuri se împreunau de zor. O brunetă frumoasă, cu sîni sărbătoreşti şi fără adaosuri chirurgicale, era frămîntată de patru tipi cu puli mari. Tipa era celebră în industria pornografică. După primele minute vizionate îşi confirmă celebritatea. Înghiţise în întregime, pe rînd, fiecare din cele patru puloace. Adonis era intrigat şi fascinat în faţa îndemînării divei. În acelaşi timp îşi freca de zor soldăţelul, în speranţa unei erecţii de moral. Odată încercase şi el manevra cu o tinerică turmentată, pe care o agăţase într-un club. Înfierbîntaţi, nu avuseseră răbdare să ajungă în apartamentul său. În maşina oprită lîngă şcoala generală în care învăţase alfabetul, a încercat faza cu înghiţitul sulii. Surpriza a venit după cîteva secunde. Covoraşele de sub scaunele din faţă aveau să sufere un mic accident, tamponîndu-se cu cina servită cu cîteva ore mai devreme de duduia înecată de Brutus. Deci, cum reuşea fata asta admirabilă să facă asemenea scamatorii cu pulile băieţilor transpiraţi? Băi, deci sînt prost! Ce naiba stau şi mă gîndesc la vomă şi alte chestii de genu’? Oricum, păcat de covoraşele alea. De abia le cumpărasem. O grămadă de bani. Mîna dreaptă începea să-l doară de la atîta activitate. Brutus nici o zvîcnire. Grupul din film trecuse de mult la o nouă preocupare. Tipa era prinsă între trei tipi ciocolatii, cu fiecare gaură umplută de cîte o pulă. Pizdă, cur, gură. No vacancy. Al patrule gagiu  şi-o freca şi el, singur într-un colţ al camerei. Doar că el o avea în stare erectă. Adonis canci.

Schimbă acţiunea pe mîna stîngă. Altă senzaţie. Parcă nici nu e mîna lui. Interesant. Continuă în acelaşi ritm, dar cu moralul din ce în ce mai slăbit. Brutus hibernează de zici că e în mijlocul iernii. Scena din calculator se apropia de final, iar Adonis nu reuşise să-şi provoace nici un sfert de erecţie. Aproape că-i plesneşte capul de la concentrarea în care intrase cam din momentul în care actriţa îşi deschisese poponeţul pentru a găzdui două puli încordate şi aproape de punctul culminant. Adonis găsea scena excitantă. Brutus îl contrazicea. Capul aproape că exploda, plin de nervi şi frustrare.

Scena e la final, iar bruneta scamatoare îi zîmbeşte din spatele ecranului, cu faţa scăldată de nectarul celor patru călăreţi ai orgiei. Adonis aproape că-şi pierde vederea din cauza disperării. Cu ochii la chipul divei, încearcă un ultim asalt. Dar ea nu mai e brunetă, e blondă. Ochii îi sînt albaştri acum, iar faţa ei este complet schimbată. Nu mai e aceeaşi cu cea care în urmă cu cîteva secunde, primea zîmbitoare jeturile de spermă în gură şi pe faţă. Acum e Afrodita, zeiţa în faţa căreia a trăit umilinţa supremă. Privirea ei capătă o tentă batjocoritoare, în acelaşi timp izbucnind într-un rîs malefic. Adonis e cuprins de aceeaşi senzaţie ca în dimineaţa în care l-a pierdut pe Brutus. Aceeaşi sudoare rece, acelaşi frig ce urcă de la picioare către creier. Aceiaşi ochi care-l ţintuiesc. Atunci plini de dorinţă, acum de perversitate şi cinism. Ce ai pierdut se află la mine! Filmul s-a întrerupt. A fost o închipuire? A fost adevărat? E posibil aşa ceva? Adonis învîrtea întrebările în mintea sa rătăcită. Tîrfa! Ea e de vină. Ea e cauza tragediei mele. O s-o omor pe curva aia blondă!

Brutus stătea sprijinit de marginea scaunului directorial din piele ecologică, ridat ca un Shar Pei, fără nici o intenţie de a se trezi.

Va urma…