alphablog.ro

… Partea întîi.

… Partea a doua.

Trei zile la rînd Adonis, împreună cu Brutus cel flasc, a supravegheat localul unde o întîlnise pe Afrodita cea blondă cu două săptămîni în urmă. Cîte opt sau zece ore în fiecare zi. Se trezea la ora şapte. Verifica starea lui Brutus, aceeaşi de la întîlnirea cu blonda malefică. Mînca pe fugă din punga cu cereale fitness, combinîndu-le cu cîte o duşcă de lapte degresat. La ora nouă era deja peste drum de localul cu pricina, o cafenea fiţoasă frecventată de mai toţi oamenii de afaceri cu statul şi pipiţe oportuniste dotate cu gentuţe minuscule şi fustiţe ţipătoare.

Acolo obişnuia Adonis să-şi consume cafeaua în fiecare dimineaţă de luni pînă vineri, înainte de accidentul vascular suferit de Brutus. Bineînţeles pe vremea aia Brutus nu era Brutus, ci Ares. Un caz tipic de dublă personalitate, în care jumătatea malefică o îneacă pe cea bună şi erectă. Avea un program bine stabilit. La ora nouă şi un pic se înfiinţa în localul lucios. Ocupa una dintre mesele de la geam, cu Ziarul Financiar sub braţ. În cîteva minute îşi primea meniul matinal. Un expresso scurt în cană mare, cu o carafă minusculă umplută de apă caldă alături. Prefera să-şi prepare personal cafeaua semilungă, fără lapte şi fără zahăr. O altă farfurie  îl îmbia cu un croissant cu unt, proaspăt ieşit din cuptor. Şi lîncezea acolo preţ de o oră, cu ochii în paginile mari, cît un cearceaf de pat dublu, ale ziarului cu informaţii economice. După achitarea notei de plată, împreună cu bacşişul grăsun pentru care era apreciat de mai toţi chelerii localurilor pe care le frecventa, se îndrepta direct către sala de fitness din apropiere, unde îşi pierdea următoarele două ore. Mai făcea cîte o excepţie atunci cînd vreo domnişoară cu aer inocent îi atrăgea atenţia. Atunci sărea peste antrenamentul cu greutăţi, nu şi peste antrenamentul de frămîntat fetişcane.

Acum era sîmbătă şi blonda încă nu apăruse. În mintea lui Adonis dansau fel şi fel de gînduri negre. Dacă Afrodita era diavolul în persoană, apărut pe pămînt doar cu misiunea de a-l pedepsi pentru desfrînarea sa? Chiar avea o privire de o strălucire ciudată. Nişte ochi albaştri nefireşti şi care l-au atras atunci, instantaneu, către masa la care ea citea revista Eva. Revista Eva rima cu pipiţă pentru A. Sau piţipoancă, aşa cum era la modă mai nou.

Se făcu ora 3 după-amiază. A. dormita de ceva minute. Îşi făcuse obiceiul ca după ora două să îşi închidă ochii şi să moţăie în spatele ochelarilor de soare. Deschise ochii pentru un moment şi o observă pe Afrodita intrînd în local. Este îmbrăcată într-un costum negru ce imita croiul unuia bărbătesc şi o cămaşă albă asortată cu o cravată bărbătească neagră. Nu mai era blondă, ci brunetă. Semăna foarte bine cu actriţa porno. Se aşeză la aceeaşi masă ca atunci cînd se întîlniseră prima dată. Adonis traversă în fugă strada şi intră în local. Rezistă primului impuls de a face scandal în public. Simţea totuşi că explodează. Blonda-brunetă era cu spatele şi nu-i observă intrarea în cafenea. O surprinse aşezîndu-i ambele braţe pe umeri, exact în acelaşi mod ca în noaptea în care se împreunaseră obsesiv pînă la evaporarea energiilor.

- Bună ziua, domnişoară! Începu cu un ton mieros. Dintr-o dată îşi pierdu toată furia cu care intrase pe uşă.

- Mmmm. Ia te uită ce avem aici. Ce mai faceţi, domnule? Îi puse mîna peste mîna lui dreaptă ce rămăsese agăţată de umărul ei stîng. Simţea o căldură plăcută ce emana din stofa moale a costumului ei. Era liniştitor. Stai jos, te rog! Hai să bem o cafea.

- Mai degrabă ceva mai tare. Îi zîmbi puţin tîmp şi aşeză în faţa ei, de cealaltă parte a mesei. Ceru un whisky fără gheaţă chelnerului. Ea preferă un frappe.

- Speram să te reîntîlnesc aici. Am fost plecată din oraş. Abia azi am revenit. Îi zîmbi cu toată gura, dezvăluindu-şi dantura fără cusur. Adonis rîse şi el fără să zică nimic. Parcă toate cuvintele îi rămăseseră pe trotuarul din faţa cafenelei. O lăsă pe ea să turuie, mormăind din cînd în cînd cîte un chiar pe un ton mirat.

- Eşti cam tăcut! Ce te preocupă?

- Te-ai vopsit.

- Îţi place? Adonis îşi aminti de actriţa porno care luase jeturile de spermă drept în faţă, în timp ce el nu reuşea să aibă o erecţie. Semăna foarte bine cu ea. Doar ochii îi erau albaştri. Albastrul acela aiuritor, pe care nu-l întîlnise niciodată în ochii unei femei.

- Îmi placi! Îşi lăsă privirea în luciul mesei precum un şcolar ce-şi declară afecţiunea în faţa colegei din banca de la perete. Ce dracu mi se întîmplă? se întrebă cuprins de agitare. Ea îi luă mîna în a sa şi o duse către gură. I-o sărută iar apoi îşi băgă degetul  său arătător în gură, sugîndu-l într-un mod provocator. Adonis era deja înmuiat şi simţea cum se scurge de pe scaun. Ardea pe interior. Ea se ridică şi se îndreptă către toaletă, aruncîndu-i o privire plină de substrat.

Aşteptă un minut şi abordă acelaşi drum. Către toaletă. Îl aştepta acolo cu cămaşa desfăcută şi cravata deznodată. Trase uşa după el şi se aruncă asupra Afroditei hămesit. Ea îi căută pula în pantaloni. Rămase surprinsă. Din nou Adonis nu reacţiona la farmecele ei. Exact ca în acea dimineaţă în care se trezise lîngă el. Sincopa aceea o pusese pe seama nopţii albe, în care  Adonis o futuse ca un diavol. Cele patru orgasme, dintre care primul fusese dement, reprezentaseră cea mai bună partidă de sex din viaţa ei.

A doua zi după noaptea nebună cu Adonis, Afrodita trebuise să plece din oraş. Nu-şi putuse lua mintea de la armăsarul ce o futuse atît de bine. Se masturbase în fiecare zi cu gîndul la Ares-Brutus şi stăpînul său. Imediat cum a revenit în oraş, s-a înfiinţat la cafeneaua ce i l-a adus în cale pe Adonis. Nici măcar acasă nu ajunsese, avînd în portbagaj toate bagajele. Voia să-l revadă şi să-l mai simtă în ea. O dată şi încă o dată. La fel ca în acea noapte. Acum ambele mîini vizitau interiorul prohabului, pentru trezirea lui Ares. Brutus era o cauză pierdută. Dar ea nu ştia asta. Începu să-l sugă. Adonis o privea îngrijorat. Pula-i rămînea flască.

*****

A. aproape că nu mai suporta mirosul greţos din autobuzul antic înţesat de ţigani. Aşa se întîmpla de fiecare dată cînd lua rata de după amiază care-l ducea în satul bunicilor. De la Sinaia, tot autobuzul se umplea de o duhoare ce-i întorcea stomacul. Era singurul mijloc de transport care trecea prin Glod, un sat mizer de la periferia comunei Moroieni, către sfîrşitul zilei. O parte dintre locuitorii cătunului migra în fiecare dimineaţă către Sinaia şi alte localităţi de pe Valea Prahovei cu diverse produse pe care le vindeau în apropierea gărilor. Fragi, mure, coşuleţe din răchită sau mături din nuiele. Dimineaţa luau cu asalt rata de la ora şapte şi ceva, iar către seară, pe la ora şase, o luau în sens invers cu maşina care pleca din Braşov către Tîrgovişte. La fiecare staţie, partea din spate a maşinii se umplea de ţigănci şi puradei încărcaţi de marfa nevîndută. Ocupau întreg culoarul dintre banchete. Interiorul autobuzului se umplea de putoare. A. abia îşi mai ţinea stomacul să nu se reverse pe pantele de pe Păduchiosu. Şi nici măcar nu trecuseră de jumătatea urcuşului. Ţiganii făceau un zgomot îngrozitor în jurul său. Dracu` l-a pus să întîrzie la autogară. Cînd ajunse la autobuz, toate scaunele din prima jumătate erau deja ocupate. Cu greu a mai prins un loc pe rîndul al şaptelea, pe partea şoferului.

Era penultima vacanţă de vară a lui A. ca liceean. Terminase şcoala cu o zi în urmă. Abia trecuse la limba latină, unde avea nevoie de un 5 amărît din partea profei pentru a nu veni în toamnă la corijenţă. Îl obţinuse cu greu. Acum nu mai suporta oraşul prăfos şi abia aştepta să plece către meleaguri mai verzi. La 4 ore distanţă de oraş, cu rata, îl aşteptau vinul din pivniţa lui tataie, ţigările fumate în cucuruz, după-amiezile lenevite pe gîrlă, gaşca din fiecare vară şi nopţile de sfîrşit de săptămînă, petrecute în fostul cămin cultural devenit discotecă, în care avea parte de sînii sănătoşi ai fetelor de la ţară, impresionate de originile orăşeneşti ale băieţilor. Dar pînă la destinaţia izbăvitoare mai avea de îndurat aerul infect al maşinii, ce îi aducea aminte de coşmarul călătoriilor din copilărie cu Dacia 1300 galbenă a unchiului său. Drumuri care îi provocau de fiecare dată greaţa şi voma în vîrful Păduchiosului.

Dar avea să fie o vacanţă de neuitat…

Va urma…