Unui prieten canadian, cu subiectivitate

Dragă Zamolxis, află despre mine că sînt bine. Ceea ce-ţi doresc şi ţie! Tocmai am ajuns acasă şi mi-am turnat un pahar de vin făcut de socru-meu. Mi-am luat o carte din bibliotecă şi încerc să mă relaxez. Apoi mi-am zis să-ţi scriu cîteva rînduri. Apropo de bibliotecă. Nu trece săptămînă să nu o completez cu cîte un volum cumpărat din librăria de pe strada Mureşenilor sau împreună cu cîte un ziar. Regret că nu mai am parte de volumele apărute împreună cu ziarul Cotidianul. Erau delicioase şi le pîndeam în fiecare miercuri dimineaţă la chioşcul de ziare din cartier. Ultimul cumpărat împreună cu Cotidianul a fost Frankenstein de Mary Shelley. Apoi ziarul a murit încet şi fără echivoc. Din ianuarie va fi îngropat şi uitat, la fel ca Gazeta de Transilvania, care şi-a săpat groapa din poziţia de cea mai veche gazetă scrisă în limba română. Nu mai există. Da, ştiu! Competitivitatea sau slugărnicia în faţa cui trebuie te scapă de la faliment.

Apropo, au fost alegeri prezidenţiale în săptămînile astea care au trecut. Nu ştiu dacă ai fost la curent cu informaţiile din ţară. Chiar zilele trecute discutam cu un amic din State. I-am vorbit despre rezultate. Ştii ce mi-a zis? “Cu cine a concurat Băsescu?” Nu ştia cine a intrat în turul doi. Nu l-a interesat şi nici nu a votat. Mi-a zis că e un gest de bun simţ. De ce să voteze dacă nu are contact direct cu realitatea din ţară. “Tu ştii!”, mi-a spus. Şi nu e plecat din ţară decît de un an şi ceva. Nu mai vrea să se întoarcă pe aici decît în concedii. Tu ai votat?

Dar am aflat că mulţi români din străinătate au fost interesaţi de alegerile din ţară. Chiar m-am bucurat că într-o secţie specială din Paris, organizarea a fost atît de bună încît votanţii au introdus buletinele în urnă la foc automat. Asta înseamnă, dom`ne, eficienţă! Nu ca la noi în ţară, unde alegătorii se moşmăiau vreo cîteva minute prin secţia de votare, chiar dacă nu aveau de scris declaraţii sau romanţe în cinstea ţării. Se simte aerul occidental de la o poştă!

Apoi am aflat că voturile diasporei ar fi influenţat rezultatul final al alegerilor. Cel puţin mie mi se pare o prostie să susţii că voturile a 160 de mii de români străini au influenţat decisiv rezultatul unui scrutin la care şi-au mai exprimat opinia încă 10 milioane de oameni. S-a întîmplat însă ca diferenţa dintre cei doi candidaţi să fie mică, iar situaţii de genul celei din Paris stîrnesc întrebări legitime. Dar nu-i problemă. O să uităm controversa asta pînă de Crăciun. Avem altele mai importante acum. Ne luptăm cu şomajul, tehnic sau definitiv. Ne luptăm cu falimente, cu facturi neplătite şi salarii minuscule. O să trecem şi peste astea, la fel cum am trecut şi peste situaţiile nasoale din anii 90.

Ţi-am spus că anul viitor aş vrea să văd cu ochii mei prima zăpadă canadiană. N-am glumit. Sînt hotărît să plec de aici. Să-mi şterg urmele şi să privesc ţara asta de departe. Simt că orice s-ar întîmpla, nimic n-o să se schimbe aici. Putem avea parcuri cochete, sensuri giratorii noi, cu ronduri de flori în mijloc, sau servicii de salubritate eficiente. Dar nu astea ne fac să ne simţim mai bine, pentru că aerul este cel care contează. Pentru mine a devenit la fel de irespirabil precum cel dintr-o clădire cuprinsă de flăcări. Iar cînd nu mai ai aer, mori. Nu vreau să mor. Aşa că o să plec de aici. Cei cu care am crescut vor rămîne aici. O să le simt lipsa şi o să încerc să vorbesc cu ei cît pot de des. Prin telefon sau prin intermediul internetului. Ar fi o scenă amuzantă să-i văd pe ai mei chinuindu-se în faţa unui calculator. Am văzut de curînd un scurt metraj pe subiectul ăsta, în care doi părinţi trec prin toate chinurile pentru a descoperi cum se foloseşte Yahoo Messenger. A fost amuzant şi în acelaşi timp puţin amar. O să-i ajut cum pot din noul meu loc. O să le trimit bani atunci cînd vor avea nevoie şi n-o să mă mîndresc cu asta, fiind un gest normal. Şi n-o să scot ochii nimănui, fălindu-mă cu bani pompaţi în economia ţării. O să-mi fie dor de străzile familiare, de oamenii pe care-i cunosc, de miuţele organizate de două ori pe săptămînă împreună cu băieţii. Dar o să-mi treacă şi o să-mi clădesc o viaţă nouă acolo unde mă voi duce. O să mă intereseze în continuare ceea ce se întîmplă în România. O să citesc în continuare ziare româneşti. O să mă intereseze ce a mai făcut Steaua sau FC Braşov, în campionat sau prin cupele europene. O să vorbesc pe mess cu prietenii din ţară. O să scriu în continuare pe blogul ăsta despre problemele din ţară, pentru că o să mă intereseze. Dar ştii ce n-o să mai fac niciodată din Canada? N-o să mai votez la alegerile româneşti! Îmi rezerv dreptul ăsta.

Comments

comments

30 Comments

    • Innuenda, mulţumesc! 🙂

      Zamolxis, nu prea mai are rost vechea “dezbatere”. Eventual doar dacă se dezgroapă mortul şi este luat la dans 🙂 Adică se reorganizează alegerile. Aştept răspunsul tău raţional la epistola mea sentimentală 😛

  1. :))
    Mie mi-a placut articolul…
    M-a facut sa zambesc putin, acolo la “Ne luptăm cu şomajul, tehnic sau definitiv. Ne luptăm cu falimente, cu facturi neplătite şi salarii minuscule”… Pentru ca tu crezi ca in occident ne luptam cu altceva? 3000 de someri/zi si inca nu s-a terminat 2009… daca mai adaugi si impozitele faraonice (unele nici macar nu exista in Romania) si asigurarile care te costa cel putin un salariu din 12…:))
    Eh, asteapta putin sa emigrezi, sa te adaptezi, ca nu stii cum o sa gandesti. Zamolxe a fost in pielea ta, tu inca n-ai fost in a lui… sunt foarte multi factori pe care nu-i poti lua in calcul pentru ca pur si simplu nu-i cunosti…
    Francezii au o vorba: “nu poti face planuri despre cometa”… nu stii ce-o sa citesti, nici macar de ce anume o sa-ti fie dor si de ce nu, oricat de previzibila ti s-ar parea propria personalitate…
    oricum, iti tin pumnii:))
    .-= Karla´s last blog ..Ne m’appelez plus jamais France… =-.

    • Karla, n-am afirmat că în alte ţări oamenii nu se luptă cu aceiaşi dragoni. Am spus doar că vom uita toate discuţiile astea în curînd şi vom continua lupta de supravieţuire (şomaj, falimente, salarii fantomă, etc). De fapt esenţa textului este simplă. Cînd trăiam în casa părinţilor puteam să îmi exprim şi eu o opinie despre ce se întîmplă între acei pereţi. Dacă să tragem o zugrăveală, dacă e cazul să schimbăm geamurile sau să cumpărăm un televizor nou. Chiar dacă eu nu contribuiam cu bani în casă, eram consultat. Mi se cerea opinia. Apoi m-am mutat, încercînd să îmi fac rostul meu, casa mea. Mi-am întemeiat o familie, deocamdată fără copii. Din cînd în cînd părinţii mei îmi cer părerea despre ce culoare să aibă uşile pe care intenţionează să le cumpere sau ce nuanţă să-şi comande pentru gresie. Şi le răspund că opinia mea nu mai contează acum, pentru că eu nu mai locuiesc acolo ca să beneficiez de lucrurile noi. Ei trebuie să decidă în funcţie de ce le place, nu subsemnatul. Eu am acum propriul meu cămin de care trebuie să am grijă.

  2. Da…
    Sunt de acord cu tine…
    Nu stiu daca e buna comparatia, sau in fine, nu stiu daca e completa…

    Nu e vorba de numai de dreptul tau de a alege sau nu culoarea gresiei; e vorba in aceasi timp, automat, de dreptul tau de a pastra sau nu aceasta casa. Casa copilariei tale, casa bunicilor copiilor tai si in final: casa ta, pe care o vei mosteni, care-ti va apartine intr-o zi, ca vrei sau nu, prin ordinea lucrurilor si a lumii.

    Nu e vorba de ce culoare politica o sa aiba peretii sau ferestrele, sau ce decor economic o sa ai pe dinauntru. Asta e un aspect secundar, care paleste in fatza celui principal: adica renunti la dreptul de posesie asupra casei parintesti?
    Renuntand la vot renunti de bunavoie la mostenirea care-ti revine, in intregime, inclusiv la peretii si la gresia aleasa de parinti. Iti rezervi dreptul asta, asa spui in text.
    Emigrezi si gata, o lasi sa se darame deci.

    E o optiune, un drept al tau…
    Pentru ca, daca le trimiti bani parintilor ca sa-i ajuti sa schimbe ceva in interior, fie si discret… euh… deja intervii in mediul politico-economic al casei. Logic, nu?

    In fine, incerc sa-ti spun ca nu poti face una fara alta…
    Renunti sa votezi inseamna renunti sa mai fii roman. Cale de mijloc nu exista. E opinia mea, pe care nu esti obligat sa o impartasesti, desigur…
    .-= Karla´s last blog ..Ne m’appelez plus jamais France… =-.

    • Karla, e un fel de a spune că renunţ la cetăţenie. Dar votul implică, în fond, şi o cunoaştere a realităţii din ţara pe care am părăsit-o. Ori nu pot să fac o alegere în lipsa unor date concrete pe care le-aş fi avut dacă rămîneam. Da, voi avea drept de vot, dar o să îmi rezerv dreptul de a nu o face. Şi, în fond, cred că mulţi români din diaspora gîndesc în felul ăsta. Din vreo cîteva milioane au votat, pînă la urmă, doar 160 de mii. Dacă presupunem că numărul ăsta chiar este real. Eu am îndoieli în privinţa asta.

  3. Ei bine, o sa vezi (daca emigrezi) ca Romania de la distanta, la rece, se vede mai bine decat din mijlocul tornadei. Mai ales atunci cand aplici rationamentele achizitionate dupa decriptarea noii societati in care vei trai, care e functionala, democratica, cu picioarele pe pamant, rezultatul catorva sute de ani de si nu una de tranzitie… (am mai zis asta, scuze ca ma repet)
    O sa constati ca talmes-balmesul de acasa e ingrozitor; o sa pui degetul ca un medic, exact pe organul bolnav si o sa ti se spuna: fugi de-aci, ca habar n-ai tu ce-i in organismul meu…:))

    Da, multi romani din dispora gandesc ca n-au de ce sa se mai bage. Am prietene romance care habar n-au ca sunt alegeri, daramite sa mai si voteze. Nu le mai intereseaza ce se intampla…
    Unii, care mai au doar vreun parinte sau rude risipite, la fel, considera ca n-au de ce sa se implice…
    Depinde de legaturile pe care le pastreaza cu casa parinteasca de care vorbeai; daca raman intense, te vei simti obligat sa te duci, o vei lua ca o datorie. daca raman medii sau inexistente (adica daca se vor raci à l’occidentale) nu. Sunt unii care-si ascund scrupulos originile, deci…
    Ceea ce vreau eu sa spun e ca votul in diaspora, departe de a avea motivatii rationale (cum crezi tu, teoretic ca se va intampla in cazul tau), are motivatii si parghii de declansare strict emotionale.

    In alta ordine de idei, si mie mi se pare ciudat numarul de votanti…
    O zi buna!
    .-= Karla´s last blog ..Ne m’appelez plus jamais France… =-.

  4. Faptul ca a fost diferenta de doar 70.000 de voturi intre candidati nu justifica sa se “dea vina” pe diaspora ca a influentat voturile. E un nonsens la fel cum este cel de a le interzice acest drept celor plecati la munca afara. Sunt unii romani care au plecat definitiv, sunt romani care au plecat doar pentru cativa ani, dar pe toti ii intereseaza soarta celor ramasi aici acasai. Crede-ma ca din multe puncte de vedere, romanii din afara tarii sunt oameni care au mai mult habar despre politica decat multi dintre taranii nostri care voteaza inspirati fiind de o tuica mare primita la birtul din sat.
    Dar, fiecare are opinia lui, nu zic nu… in final cred doar ca se pune prea multa patima pe o soarta care nu e deloc in mainile noastre.

    • Cătălin,

      “Apoi am aflat că voturile diasporei ar fi influenţat rezultatul final al alegerilor. Cel puţin mie mi se pare o prostie să susţii că voturile a 160 de mii de români străini au influenţat decisiv rezultatul unui scrutin la care şi-au mai exprimat opinia încă 10 milioane de oameni”

      ai pornit greşit comentariul. N-am afirmat nicăieri că diaspora e de vină pentru rezultat. Mi-am exprimat un punct de vedere în privinţa celor care au plecat de tot şi nu intenţionează să mai revină în cetate niciodată. Pentru că în momentul de faţă ei au altă cetate. Şi numărul celor care votează în străinătate îmi confirmă punctul de vedere. Să nu uităm că în afara ţării trăiesc cîteva milioane de români. Da, oamenii despre care vorbeşti tu au mai mult habar despre politică… despre politica statelor în care locuiesc, şi nu se prea potriveşte cu cea de aici. Dar să punem patimă. De ce să nu pun patimă? Eu consider orice formă de polemică un cîştig pentru societatea în care trăiesc. Dezbatem, găsim idei noi, etc. Nu vreau să fim o gloată de indivizi lobotomizaţi şi fără nici o picătură de critică în vene.

  5. pai asta-i hiba rationamentului tau, hiba pe care-am tooooooot incercat s-o scot la iveala: cei care nu mai considera cetatea de-acasa ca fiind a lor, nu mai voteaza – simplu, nu?

    cine-i cel mai in masura sa determine care-i cetatea sa: chutaku-san? base? geoana? nastase? tu? NU! fiecare determina pentru sine insusi. daca tu pleci si nu-ti mai pasa, e dreptul tau. daca eu consider ca am fundu-n doua luntrii / cetati, e dreptul meu. ceea ce, de altfel, se-ntampla si pan-acum. si-atunci, ce discutam, de fapt?!
    .-= zamolxis´s last blog ..diaspora, ciutacul si votul =-.

    • Zamolxis, epistola este una personală şi subiectivă. Dacă sînt plecat şi nu mai dau semne de întoarcere, adio vot pentru România. Îmi votez reprezentanţii care pot să-mi influenţeze existenţa în societatea unde îmi duc existenţa banală şi atît. Eu la situaţia asta m-am referit, nu la oamenii care îşi rup cîrca prin Spania sau Italia cu gîndul de a se întoarce acasă în cîţiva ani. În fond, ei sînt primii care pompează bani în curul societăţii româneşti. Aia cu “reformarea” de pe blogul lui Ola este o referire la ceea ce se va întîmpla pe aici în următoarea perioadă, cel puţin la nivel înalt. Reformarea a început deja: http://www.jurnalul.ro/stire-politic/senatorul-catalin-voicu-saltat-de-dna-530117.html

  6. @Alphadog: doar de dragul dezbaterii. 🙂 “Nu l-a interesat şi nici nu a votat. Mi-a zis că e un gest de bun simţ. De ce să voteze dacă nu are contact direct cu realitatea din ţară.” induce ideea ca votul celor din diaspora e nelalocul lui… daca tinem cont si de faptul ca din cateva milioane au votat doar 160 de mii atunci cu atat mai mult e evident ca au votat doar cei pe care-i intereseaza ce se intampla in Romania.

    Cat despre patima, m-am exprimat eu gresit. Doamne fere’ sa ramanem fara polemici si dezbateri, ca asta e unul din putinele lucruri bune de dupa revolutie. Eu ma refeream la curentul emigrarii, acum ca a iesit Base si la atentia care se acorda fiecarui “fâs” de presa in ultima perioada.
    De fapt mizele celor care se bat pentru putere sunt mult mai perfide decat ne dorim noi sa fie… cam asta vroiam sa spun. Noi polemizam pentru binele tarii, manati fiind de pasiune pentru ce se intampla, in timp ce la putere se fac noi aliante in care sa aibe fiecare cate un ciolan de supt (vezi ce se intampla in PNL: Crin vs Calin pentru premier).

    • Cătălin, lupta pentru putere nu s-a inventat de ieri sau alaltăieri. Fiecare vrea sus şi îşi caută mijloacele necesare. Şi decît Boc, mai bine Antonescu în funcţia de prim-ministru. Dacă e s-o spunem pe a` dreaptă.

  7. Auzi?!? Esti a 4 persoana pe care o aud in ultimele 2-3 zile, dintre oamenii apropiati si cunoscuti, ce vrea sa plece – si daca este sa ma calculez si pe mine a 5.

    Mno cred ca Romania o sa fie un loc tare frumos atunci cand nu va mai fi locuita! Tu iti dai seama, peisaj campenesc fara manele si pet-uri, cota 1400 fara gratare si Touareg-uri, metroul din Bucuresti in sfarsit gol, Delta Dunarii fara braconieri, tiran fara supusi, clasa guvernanta fara guvernati?!? Sublim, astept cu nerabdare sa trimit felicitari de pe meleaguri straine!

    Acum sincer vorbind, iti urez multa bafta in acest proiect si sa fie intr-un ceas bun!

    P.S. daca ajungi in Canada imi trimiti si mie un borcan de sirop de artar?!? 😀
    .-= Zizzou´s last blog ..Experiment de imaginatie =-.

    • Zizzou, Problema e că tuaregii rămîn! Le merge de minune p-aici.

      Luana, pînă de curînd eram împotriva plecării. Mi s-a acrit în ultimii ani.

      Ionuţu, n-o să uit nimic şi pe nimeni de aici. Doar că n-o să mai votez pentru cei rămaşi aici. Mi se pare de bun simţ.

      Marius, n-o să fie, totuşi, o dictatură clasică. Doar una hăhăită 😛

      Neliniştitu`, să deie, să deie! :))

      Florin, lucrez la treaba asta. Dacă o să-mi iasă, o să-ţi dau şi ţie notiţele.

  8. Sincer… pentru prima data chiar simt ca optiunea de a pleca din tara e mai apropiata de sufletelul meu decat cea de a ramane. Pentru ca vad prea multi oameni, prea aproape de mine, inconstienti si iresponsabili dar cu pareri foarte vocale fata de ceea ce e bine sau nu. Cu alte cuvinte, ma sperie prosteala asta in masa.
    .-= Luana´s last blog ..Cărtureşti în Braşov =-.

  9. Oameni buni, Alpha,
    după tot ce s-a scris aici, eu ce pot să mai spun? Polemica e bună, face bine spiritului, mai ales cînd se petrece între oameni care gîndesc cu capurile dintre umerii lor.

    Alpha,
    oriunde te-ai afla, că votezi sau nu, să nu uiţi niciodată unde te-ai născut, ai luat prima trîntă, ai sărutat prima fată, ai fost dezamăgit prima dată. Pentru că suma tuturor acestor variabile cu numitor comun România, te-a făcut să fii cine eşti azi. Un om fain.
    Cele bune, mă duc să joc un fotbal cu blogării în memoria lui Dossey. 😉
    .-= ionutu´s last blog ..Turneul de fotbal Ibrahim Dossey =-.

  10. Am scris şi io un articol pe o temă similară, am ajuns aici la recomandarea ionuţului care ne-a citit pe amîndoi 🙂

    Şi vreau să zic doar că nu-s de acord cu karla, atunci cînd zice că, dacă nu votezi, nu mai eşti român. De cînd identitatea mea stă-ntr-o ştampilă? Mi-a venit şi-o comparaţie în minte: e ca şi cînd ai zice că nu poţi crede în Dumnezeu dacă nu mergi la biserică 🙂

    • Oana, bun venit pe aici! Mulţumesc de feedback! Ai punctat bine. Nu eşti român doar cînd ai ştampila în mînă, la fel cum nu eşti credincios doar atunci cînd porţi cruciuliţă la gît sau la oglinda retrovizoare. 🙂

Comments are closed.